DofE – The Duke of Edinburgh's International Award

Marturii ale participantilor

- Adriana VeresParticipant Award nivelul Bronz Numele meu este Vereş Adriana-Elena, sunt elevă a Colegiului Naţional de Informatică „Grigore Moisil” din Braşov, în clasa a XII-a, iar alături de alţi 7 colegi, fac parte din proiectul The Duke of Edinburgh’s International Award Romania, la nivelul Bronz. Am ales ca activitate de lungă durată (6 luni) secţiunea activităţi fizice, unde mi-am propus să învăţ o coregrafie foarte complexă, dar şi noi paşi de dans, eu făcând parte din Ansamblul Folcloric Studenţesc „Junii Braşovului” şi Ansamblul Popular „Braşovul vechi”. Acestei secţiuni am dedicat cel putin 4 ore pe săptămână şi pot spune cu mândrie că am reuşit să învăţ tot ce mi-am propus. Pe langă efortul fizic depus, care a fost foarte mare, am pus şi mult suflet, aceasta fiind activitatea mea preferată, făcând-o cu mult drag. Una din secţiunile alese pe perioada de 3 luni este cea de voluntariat, unde mi-am propus să ajut o colega de-a mea Vidrea Raluca Mihaela, să aprofundeze materia studiată la disciplina informatică. Ajutorul pe care i-l dau, îi va fi de folos la examenul de bacalaureat, unde va susţine o probă scrisă la această disciplină. Am abordat-o cu multă seriozitate această secţiune, deoarece Raluca avea nevoie de îndrumare în ceea ce priveşte informatica. Am ajutat-o cu mult drag şi mi-a făcut plăcere să fiu de folos cuiva. Acestei secţiuni am acordat din timpul meu o oră pe săptămână. Cea de a doua secţiune de 3 luni aleasă de mine este cea abilităţi personale. Aici am ales să îmi îmbogăţesc cunoştiinţele, participând la cercul de informatică organizat de doamna dirigintă Popa Milena. Acest cerc m-a pregătit pentru examenul de bacalaureat pe care îl voi susţine în luna iulie a anului 2014. Pot spune că, explicaţiile date de doamna Popa Milena la cerc, m-au făcut să aprofundez informatica şi m-au făcut să stăpânesc mai bine şirurile de caractere, o ramură a programării în C++. Acestei secţiuni am acordat o oră pe săptămână şi mi-aş dori să îi dedic chiar mai mult timp, deoarece îmi doresc să îmi continui studiile tot în domeniul informaticii. Mă bucur că am avut ocazia să particip în acest program, care pot zice că m-a motivat să învăţ mai mult. Voi continua să o ajut pe colega mea Vidrea Raluca Mihaela şi sper că îndrumarea mea îi va fi de folos şi va reuşi să obţina o notă mare la examenul de bacalaureat. Adriana Vereş...
- Medeea – Katerina PetrovanParticipant Award nivelul Argint Mă numesc Medeea – Katerina Petrovan, am 24 de ani şi sunt participant în cadrul programului The Duke of Edinburgh’s International Award Romania la nivelul de Argint. În prezent lucrez ca şi consultant în domeniul fondurilor structurale şi business în cadrul companiei Iceberg Consulting, unde activez şi ca trainer. Este un domeniu complex, dinamic, în care fiecare zi este diferită şi aduce noi provocări; singura constantă este echipa Iceberg, din care mă bucur să fac parte. Am absolvit facultatea de Finanţe şi Bănci, Masterat în Politici Contabile Audit şi Control de Gestiune şi momentan sunt studentă la Facultatea de Drept, în cadrul Universităţii Transilvania. De asemenea, sunt stagiar CECCAR în anul 2 pentru obţinerea certificării ca expert contabil. În fiecare zi, completez ceea ce fac în sfera profesională cu activităţi de voluntariat, educaţia non-formală fiind una din cele mai mari pasiuni ale mele. Fac parte din echipa Asociaţiei Rotaract Kronstadt şi din echipa de board a Rotaract District 2241 ca Asistent al zonei 3, precum şi din boardul JCI Braşov ca Vicepreşedinte Social. Alături de toţi aceşti oameni minunaţi cu care lucrez în aceste echipe caut în fiecare zi să dau ceva înapoi comunităţii şi să mă implic activ în dezvoltarea ei. Ştiam despre programul Award încă de când activam în board-ul AIESEC Braşov şi, de fiecare dată când aveam ocazia, promovam această oportunitate către alţi tineri, până acum câteva luni când un prieten drag m-a întrebat: “Mede, dar tu? Tu de ce nu eşti participant în cadrul Award?” Acela a fost momentul în mi-am dat seama cât de mult ar conta Programul Award pentru mine şi am ales să mă înscriu ca și participant. Această experienţă mă ajută să mă întorc în fiecare zi la unele dintre pasiunile mele, la o parte din mine care părea de mult uitată. Programul Award mi-a oferit cadrul să practic din nou unele activităţi cu care am crescut încă de mic copil şi pe care probabil le-aş fi amânat la nesfârşit pentru a fi disponibilă pentru alte proiecte: pentru că am fost elevă a liceului de Arte 8 ani de zile, prin Programul Award am redescoperit chitara clasică; pentru că am fost elevă a Scolii Populare de Arte 5 ani de zile, prin Programul Award am redescoperit bucuria de a cânta; pentru că nu exista zi fără sport, prin Programul Award am redescoperit echilibrul prin mişcare. Ce poate fi mai mult acest Program decât încă un motiv zilnic de a zâmbi? Cred că acest Program este o şansă extraordinară pentru a descoperi noi pasiuni, sau pentru a le pune în scenă pe cele pe care credeai că “au făcut parte din altă etapă a vieţii”. Personal, nu cred în concurenţa dintre oameni. Cred că cel mai important este să fim într-o continuă “concurenţă” cu noi înşine şi să ne extindem limitele zi de zi, astfel încât să fim mai buni decât cei ce eram ieri. Programul Award este astfel o şansă pentru a te cunoaşte pe tine însuţi, printr-o experienţă în care eşti doar tu cu tine şi, totuşi, alături de o comunitate de tineri care ştiu că se poate mai mult şi că limitele sunt de fapt doar acelea pe care ni le creăm singuri. Chiar dacă nu cred în regrete, aş putea spune în contextul acestei mici împărtăşiri, că singurul regret pe care îl am faţă de experienţa Award este că nu m-am înscris mai devreme, pentru a urma nivelul de Aur. Aşadar, cu drag adresez întrebarea către toţi tinerii care citesc aceste rânduri şi nu s-au gândit încă să aibă această experienţă: Dar tu? Tu de ce nu eşti participant în cadrul Award?...
- Sucalescu RaresParticipant Award nivelul Bronz Urcarea unui munte este ca şi cum ai mânca seminţe “Urcarea unui munte este ca şi cum ai mânca seminţe. Nu te poţi sătura, oricât de mult ai mânca, pofta nu dispare. Singura diferenţă între ele este că o călătorie niciodată nu dispare din memoria nescrisă a sufletului, în schimb nici o pungă de seminte nu rămâne la fel de profund întipărită în minte.” Sucălescu Rareş -11D-2015 Ziua începe în forţă, cu ceaţă, brumă şi temperaturi scăzute, cu alte cuvinte nu ţinea de nici o culoare cu noi, însă poate încrederea de colectiv ne-a făcut să continuăm. A urmat un drum forestier lung, parcurs cu maşina, fiind profund satisfăcut de privelistea pe care o puteam admira pe geamul de la ultima banchetă a maşinii. Razele soarelui reuşeau cu putere să treacă prin frunzele copacilor, impunându-şi maiestria şi frumuseţea, asupra plantelor uşor nuanţate de efectele brumei. Ajunşi în punctul în care trebuia să ne identificăm cu natura, nu am stat mult pe gânduri, după un moto încurajator am pornit cu încredere în aventura ce ne statea în faţă. Pe parcursul acesteia, vremea a început să ne zâmbească. Înaintând încet, bucurându-mă de fiecare rază de soare, ici – colo, care mă pătrundea prin hainele groase şi de adierea liniştitoare a vântului ce şuiera necontenit prin frunzele copacilor, am ajuns la ultimul loc de unde ne puteam aproviziona cu apă. Fiind avertizaţi pe această temă, nu am stat prea mult pe gânduri, unii dintre noi renunţând la sucuri pentru un strop din bunătatea naturii. Înainte să ne reluăm drumul, ne-am aruncat cu toţi câte un ochi pe hartă, deoarece urma să călătorim de unii singuri, iar responsabilitatea toată să ne apese pe umeri în direcţia opusă sensului nostru de mers. După lungi sesiuni de mers, susţinute de un număr de pauze pe măsură, am reuşit să ajungem la cabana Mălăieşti. Soarele însă nu ajunsese la fel de repede ca noi, fiind nevoiţi să îl aşteptăm retraşi în locuri ușor însorite, mâncând, bineînţeles. Prezenţa lui nu s-a lăsat aşteptată prea mult, făcându-se frumos odată cu apariţia supraveghetorilor. Ne-am răspândit fiecare la diferite mese, probabil pentru a împărţi sau schimba mâncarea între noi, sau pur şi simplu pentru a înfrunta viespile care ne dădeau târcoale. Nu a durat mult, de fapt pierdusem mai bine de jumătate de ceas, până când profesoara de română, a reuşit să ne încălzească cu prezenţa ei, sufletele noastre flămânde şi cu brioşe home-made, bineînteles. Am făcut şi poze care vor urma să devină nişte splendide amintiri în anii ce vor urma. Staţionarea noastră la cabană se apropiase de final, astfel că am pornit la drum, singuri şi de această dată. Între timp, traseul căpătase o formă mai vizibilă din punct de vedere al peisajului, cât şi al dificultăţii. Ajunsesem la un moment dat să ne aşteptăm supraveghetorii pentru a continua urcuşul alături de aceştia. Pauza făcută a fost mai mult decât potrivită pentru următoarea parte a traseului, după câteva gânduri emoţionante, spuse de fiecare dintre noi la întrebarea adresată de evaluatori (“De ce am venit noi astăzi pe munte?”), ne-am reluat aventura, ţinta noastră fiind Vârful Omu. Înaintarea în traseu a făcut să dăm peste cel mai dificil urcuş, din cauza oboselii (Aka Patraş), cu frică alţii din cauza dificultăţii (Miruna) şi cu multe tachinări din partea unora la adresa altora. Dar foamea a lovit din nou, la sfârşitul urcării. Pe motivul că pofta vine urcând, am avut prilejul să admirăm privelistea minunată de pe Vârful Omu şi eternul nestrăbătut încă de om/peisajul (eu). Plecarea ne făcea şi de această dată cu ochiul, timpul petrecut pe munte parcă nu mai îşi simţea la fel de pronunţat prezenţa, ca la orele de şcoală. După o ultimă privire de perspectivă, am pornit la drum. Coborârea reprezenta un bun prilej de a descoperi atenţia şi îndemânarea fiecăruia dintre noi, cât şi a orelor de sport pierdute. Privelistea era mirifică, dacă nu chiar perfectă, pompoşi norii se scărpinau de impunătoarele creste, lăsând în urmă impresia unei simple salutări între aceştia. Totodată, coborârea noastră a reprezentat un motiv de a face haz, de la simplul fapt că unul dintre noi aluneca, până la a pune pariu care va fi următorul care urma să cadă, iar atunci când se întâmpla acest lucru, cineva trebuia să îşi spargă puşculiţa pentru a plăti valoarea pusă pe capul său. Alţii considerau că ar fi mai strălucit să coboare de-a buşielea, însă după primul dâmb luat din plin, se ridicau, ilustrând durerea cu o faţă foarte expresivă. Lupta cu versanţii a fost o adevărată “treaptă” dificilă, în aventura noastră, însă era minunat, deoarece ne aflam la înălţime şi puteam admira timidul soare cum încearca să străbată cu razele sale liniştita pădure pentru a ajunge încet încet, către oraş. Oprindu-ne pentru a face o pauză, am avut ocazia de a ne uita încă o dată pe harta, amintindu-ne astfel cum să o citim şi indicând unde este poziţia noastră, la momentul de faţă. Vicleanul soare a luat-o în față, nepăsător fiind de situația în care ne punea, însă noi, continuând drumul, am intrat în pădure. Ambrozia serii își făcuse simțită prezența , frigul ajunsese odată cu noi, iar atmosfera dobândise un caracter echivoc. Norocul făcuse să dăm nas-n nas cu așa-zisul drum forestier și cu un pârâu nestingherit, de unde am putut lua un ultim strop de vitalitate, înainte de a părăsi natura, pentru a ne reîntoarce în oraș. După un drum destul de lung, însoțiți la fiecare pas de lumina lanternelor, am ajuns în locul în care trebuia să fim “remorcați”. Spun remorcați, deoarece eram niște simple viețuitoare lipsite de vlagă, iar rând pe rând ne trageam sufletul de mult pierdut în statica natură. Mașinile treceau necontenite pe lângă noi, încet încet grupul se sparse, mai rămăsesem doar eu cu Hincu și cei doi supraveghetori, plecarea noastră întârziind “puțin”. Dar acest lucru ne-a deschis o poartă pentru a schimba păreri și amintiri între noi. Timpul trecuse, am plecat și noi până la urmă, însă punga cu semințe am lăsat-o în locul de unde am fost remorcați. Oare același lucru am făcut și cu aventura?...
- Ionuț LucaParticipant Award nivelul Bronz Mă numesc Ionuț LUCA, sunt elev în clasa a XI-a în cadrul Colegiului Național de Informatică “Grigore Moisil” din Brașov și sunt participant în cadrul programului The Duke of Edinburgh’s International Award Romania la nivelul de Bronz. Implicarea mea în acest program a venit în general din dorința de a iniția și de a fi parte din proiecte și activități extrașcolare, care vin în ajutorul tinerilor și a societății civile. Am aflat despre program la începutul lunii noiembrie, de la Ioana Stoian, o colegă de liceu, participantă și ea la nivelul de Aur. Totul a plecat de la o simplă discuție care s-a materializat în aceeași zi cu înscrierea mea în program. Fiind o persoană implicată în activități care se potrivesc celor 3 secțiuni, pot spune că mi-a fost ușor să-mi aleg ce să fac pe perioada nivelului ales. În cadrul secțiunii de voluntariat am inclus activitatea desfășurată în cadrul Consiliului Elevilor, fiind singura organizație despre, cu și pentru elevi. Sunt implicat în cadrul acestui consiliu încă din clasa a IX-a. În prezent sunt vicepreședinte al Consiliului Regional al Elevilor – Regiunea Centru, președinte al Consiliului Județean al Elevilor Brașov și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Colegiului Național de Informatică “Grigore Moisil”. Consiliul Elevilor mi-a deschis noi orizonturi și mi-a dat posibilitatea să-mi îndeplinesc unele obiective, încadrându-se de asemenea și secțiunii de voluntariat din cadrul programului International Award. Anul acesta am reușit să dezvolt proiecte de anvergură și de impact în rândul elevilor pe care îi reprezint. Unul dintre ele se numește Job Shadowing Day, în care sunt înscriși 245 de elevi. Proiectul se află în desfășurare și toți acești elevi au ocazia de a petrece o zi într-o instituție publică din județul Brașov, pe care au ales-o în momentul înscrierii. Este un proiect poate familial pentru unii, dar este în premieră națională cand un asemenea proiect include toate instituțiile publice dintr-un județ și nu doar agenți economici sau alte instiuții private. Pentru acest lucru mulțumesc Instituției Prefectului Județului Brașov pentru că a făcut posibil acest lucru, dar și Inspectoratului Școlar al Județului Brașov, doi parteneri foarte importanți ai Consiliului Județean al Elevilor. Pentru că am dorit ca Brașovul să fie unic la nivel național am reușit realizarea unui parteneriat între Consiliului Județean al Elevilor și organizatorii Selecției Naționale Eurovision care a avut loc la Brașov pe data de 1 martie. Acest lucru a avut un impact deosebit la nivel național, ceea ce a creat vizibilitate, încredere și a dovedit că organizația a cărui lider sunt are o echipă unită, profesionistă, de încredere și care este capabilă de proiecte de nivel înalt. O altă pasiune a mea este acordeonul, fapt pe care l-am încadrat la secțiunea de abilități personale. Cânt la acordeon de 4 ani și sunt acordeonist în cadrul Ansamblului Folcloric “Crai Nou” și în cadrul Orchestrei “Țara Bârsei”. În prezent fac repetiții săptămânal împreună cu colegii de orchestră, dar și muncă individuală acasă, pentru a-mi putea dezvolta abilitățile și a performa în continuare. Pe lângă cele prezentate mai sus, am și o temere și anume frica de apă. În cadrul secțiunii de abilități fizice am ales înotul, tocmai pentru a învăța să înot și totodată să reușesc să-mi înving această temere. Lucrurile au evoluat pentru mine într-un mod plăcut, iar în prezent sunt imaginea programului The Duke of Edinburgh’s International Award Romania la nivelul județului Brașov, fapt ce mă onorează și mă face să fiu mândru de reușitele mele. Ionuț Luca...
- Dobre Ioana FlaviaMă numesc Dobre Ioana Flavia, sunt din judeţul Braşov, dintr-un oraşel micuţ, Zărneşti şi am 19 ani. Îmi face o deosebită plăcere să ajut pe alţii, aşa am ajuns să mă implic în multe activităţi de voluntariat. În prezent pentru mine, acţiunea de voluntariat înseamnă foarte mult, încercând să fac mă implic în cât mai multe activitaţi de acest gen. Când am aflat de programul The Duke of Edindurgh’s International Award, m-am bucurat deoarece conţine secţiuni pe care în mare parte eu deja le desfăşuram, în plus aduce odată cu finalizarea oricărui nivel, recunoaştere internaţională. În cadrul acestui program programului, am ales ca la partea de abilităţi personale să fac canto – muzică uşoară. Pe lângă experinţa benefică câştigată în domeniul muzicii, îmi doresc astfel să fac progrese şi în ceea ce priveşte tracul de scenă şi gestionarea emoţiilor. Sunt fericită să spun că după multe ore de muncă şi repetiţii regulate, am reuşit să susţin un spectacol de muzică uşoară. Cu multe emoţii desigur, am cântat în faţa celor prezenţi fără să fiu afectată negativ de emoţii. La partea de activităţi fizice, am ales să mă perfeţionez la alergare. Deşi de multe ori vremea nu m-a ajutat, am reuşit să alerg câteva ore pe săptămână conştientizănd multiplele beneficii pe care le are alergarea, pentru sănătatea mea. Mi-am dorit foarte mult să îmi ating obiectivul propus, şi anume de a alerga 5 kilometri în 30 de minute. Voluntariat am făcut și o sa fac în continuare. Activez cel mai mult în cadrul programului numit “Regatul Sălbatic“ lansat de The European Nation Trust. Este un program cu inițiative educaționale de mediu, unic în Europa, care încearcă să arate tinerilor și să îi apropie de natură, în special de cea salbatică într-un mod interactiv și distractiv pentru ei, cu ajutorul unor ore de curs. Lecțiile non-formale se țin într-un autobuz londonez cu etaj, transformat, ce ne permite să aducem tinerii puțin mai aproape de natură. În acest autobuz invităm elevi din școli și licee, arătându-le natura așa cum este ea. Toate aceste lucruri m-au ajutat să mă dezvolt, să cunosc persoane minunate, să îmi dau seama că pot face mai mult, și chiar dacă apar piedici, să învăț să trec peste ele cu capul sus. Dobre Ioana Flavia...
- Roman DenisaNumele meu este Roman Denisa Georgiana și sunt elevă a liceului Grigore Moisil Brașov, clasa a 12-a. Am aflat de programul The Duke of Edinburgh’s International Award Romania de la diriginta mea și am fost încântată din primul moment de acest proiect. Am ales să mă implic cu tot ce am eu mai bun, deoarece acest program îmbină atât utilul cât și plăcutul. Sunt voluntară în Fundația Tineri pentru Tineri, sucursala Brașov, așa că acest lucru m-a ajutat să pot să îmi bifez în agenda Award această activitate ca fiind cea de 6 luni. Voluntariatul implică responsabilitate, disciplină, energie, muncă dar mai ales, voluntariatul implică suflet! Sentimentul pe care îl ai atunci când îi ajuți pe cei din jurul tău, că le împărtășești ceea ce tu ști, când ști că tot ce spui se conturează și contează pentru cei cărora le vorbești, când îți dai seama că poți schimba ceva, că poți să contribui cu puținul pe care îl ai în tot ceea ce înseamnă viață, nu poate fi descris în câteva rânduri … . Sentimentul acesta nu numai că îți dă satisfacția că ai reușit ceva, ci te împlinește cu adevărat ca om. Pentru secțiunea „Abilități personale” am ales să particip alături de colegii mei la un cerc de informatică. Această alegere a fost influențată de faptul că profilul liceului meu este intensiv informatică, dar mai ales pentru că în viitor îmi doresc să urmez o carieră în acest domeniu. Astfel, am reușit și reușesc în continuare să îmi perfecționez abilitățile în programare. Deoarece sunt o persoană foarte activă am ales să îmi canalizez energia într-un mod util și favorabil mie, așa că în cadrul secțiunii „Abilități fizice” am ales jogging-ul. Chiar dacă acesta nu presupune lucru în echipă , în această activitate sunt în concurență cu mine. Ora pe care o aloc acestei activități mă ajută să îmi îmbunătățesc tonusul, dar de asemenea mă ajută și să mă relaxez după o săptămână încărcată. Fiind o persoană ambițioasă, am reușit să progresez pas cu pas și astfel, distanța pe care o parcurg alergând a crescut în fiecare săptămână. Sunt entuziasmată la gândul că alături de colegii mei voi merge într-o aventură. Avem deja un plan al acesteia, și așteptăm cu nerăbdare să îl putem pune în aplicare. Prin programul Internatioanl Award, fiecare tânăr poate să își descopere și să își pună în evidență valorile personale, care la această vârstă își imprimă puternic accentul asupra personalității, gândirii și alegerilor sale. Adolescenții, liceenii, toți pot reușii să își învingă temerile, să arate ce contează pentru ei cu adevărat în viață și să își folosească ideile într-un mod constructiv care să îi îndrepte pe un drum favorabil lor. Sunt cu adevărat încântată de acest program și îl recomand cu toată căldura celorlalți, deoarece am învățat că atunci când afli ceva care poate contribui la valorificarea celor din jur, trebuie să faci tot posibilul să îi ajuți. Pe mine, Award m-a ajutat să mă descopăr, să evoluez și să îmi dau seama că pot înfăptui lucruri și fapte memorabile atât timp cât îmi doresc asta cu adevărat! Roman Denisa...
- Daniel HincuParticipant Award nivelul Bronz Fotbalul – pasiunea mea Colegiul Naţional de Informatică “Grigore Moisil”, Braşov Ma consider un tânar norocos si dornic de a-mi depasi limitele. În anul 2014 am aflat si am intrat în Programul Award, acesta reprezentând încununarea tuturor abilitatilor si pasiunilor mele. În prezent, sunt mândru si fericit sa ma numar printre cei sapte colegi finalizatori ai nivelului de Bronz din anul 2015, din Colegiul National de Informatica “Grigore Moisil”, Brasov. La secţiunea Activităţi fizice am notat sportul meu preferat: fotbalul. Pentru mine, acest sport reprezintă cel mai bun mod de a-mi petrece timpul liber. Practic acest sport din 2010. De la primul antrenament, am simţit ceva ce nu am mai simţit pentru nimic. Era ceva cu totul altfel. Pe parcusul acestor ani am înţeles că fără muncă şi sacrificii nu poţi face faţă la un nivel înalt. În timpul antrenamentelor sunt concentrat pe ceea ce lucrez, făcându-mă să uit de restul problemelor din viaţa de zi cu zi. Începutul a fost unul neasteptat. Făceam parte din echipa şcolii de fotbal încă din clasele primare, ceea ce mi-a oferit un plus de încredere şi experienţă. În anul 2010, am participat la un turneu cu şcoala , la care am avut un susţinator important. Un prieten care practica acest sport de aproximativ zece ani. Mi-a recomandat să mă apuc serios de fotbal , rămânând uimit de lupta pe care o duceam în acel meci de unu singur. Pe parcursul acestor ani, am participat la multe competiţii, atât pentru echipa de club, cât şi pentru şcoală. Am avut rezultate foarte bune, ceea ce mă motivează în prezent şi mă face să îmi dedic timp în fiecare zi pentru acest sport. În decursul acestor ani am participat la multe competiţii, din care am să notez cele mai importante: Juniori C, sezon 2012 – 2013, Braşov Junior’s Cup 2013, Campionatul Naţional Juniori B 2013- 2014, Turneul Franţa 2013-2014, Braşov Junior’s Cup 2014, Campionatul Naţional Juniori B 2014-2015, Karol Wojtyla Cup – International Football Tournament 2015, Campionatul Naţional Juniori A 2015-2016 în prezent. Până acum, am avut parte de multe momente foarte bune, însă şi momente mai puţin bune. Ştiu că în viaţă nu am tot timpul parte numai de succese, ci şi de momente mai puţin bune. În acest sport, ai zile, poate chiar luni în care ai în minte un singur lucru: să renunţi fiind dezamăgit de persoanele cu care lucrezi. Însă, spre marea mea bucurie, am în jurul meu persoane care au îndredere în mine, mă susţin în fiecare zi şi mă fac să reuşesc şi să merg mai departe. O altă pasiune de a mea pe lângă fotbal, este alergatul. Pentru mine reprezintă un mod de a mă relaxa şi de a-mi coordona viaţa într-o direcţie cât mai sănătoasă. Iubesc să alerg şi fac acest lucru ori de câte ori am ocazia. Atracţia mea pentru alergare a început de când am intrat la liceu. Doamna profesoară de sport mi-a propus să particip la un cros iar eu am acceptat fără nici un moment de ezitare. Acest cros a fostul primul din multitudinea la care am avut ocazia să particip şi în viitor sper să pot participa la cât mai multe astfel de competiţii. Prin alergare încerc să mă întrec pe mine, să-mi depăşesc limitele în fiecare zi. Pot spune că în anul 2015 am avut cele mai bune rezultate, astfel că la toate concursurile la care am participat am obţinut locul I, ceea ce m-a făcut foarte fericit. Competiţiile la care am participat până acum sunt următoarele: Crosul 15 Noiembrie 2013 Ediţia a-XXIV-a 2013, Crosul Casiopeea 2014 şi 2015, Cros-Faza Judeţeană 2014 şi 2015, Crosul Tineretului 2014 şi 2015, Olimpiada Naţioanală a Sportului Şcolar, Cros, Liceu, Băieţi 2015 (Faza Naţională). La aceste competiţii am obţinut foarte multe diplome şi medalii pe care le privesc în fiecare zi cu mândrie, ştiind că am muncit din greu pentru ele. În concluzie, pentru a reuşi în orice sport, dar şi în viaţă, am învăţat că trebuie să am încredere cu adevărat în mine, iar tot ce îmi propun voi reuşi fără ezitare. ”Crede în visul tău! ”...
- Andrei NovacParticipant Award nivelul Aur „Ichi, ni, san, shi, go, roku, shichi, hachi, kyu, ju”… sunt primele cuvinte în japoneză pe care le stâlceam cu mândrie la vârsta de 4 ani, căci atunci am intrat pentru prima dată în sala de antrenamente. „OSS!” salutam pe toată lumea, fiindcă simțeam că sună altfel decât „Bună ziua!” dar și pentru că mi se spunea mereu cât de important este respectul. La început totul era o joacă, îmi doream să fiu și eu asemeni eroilor din filme, dar cu timpul am realizat că acest sport nu este doar un simplu sport, ci este un stil de viață. De ce spun acest lucru? Probabil, ca și mine, mulţi oameni confundă karate-le cu ceea ce văd prin filme, când de fapt reprezintă tocmai contrariul. Karate-le nu te îndeamnă la violenţă, ci îți oferă lecții despre ceea ce înseamnă respect, încredere, autocontrol. În această luptă cu „mâinile goale”, spiritul și mentalul sunt esențiale! KARA înseamnă vid, adică trebuie căutat vidul mental ce dă naștere intuiției și oferă protecție spiritului. Când strângem pumnul (TE), închidem spiritul, ne închidem în noi în căutarea forței interioare, iar când deschidem pumnul ne întoarcem progresiv la libertate și creativitate. Recunosc că au fost momente în care mi-aș fi dorit să mă joc în parc în loc să merg la antrenamente, însă ceea ce m-a motivat în toți acești ani a fost în primul rând dorința de a călca pe urmele tatălui meu, care a fost multiplu campion național. Apoi a apărut o nouă motivație: rezultatele muncii mele, medalie după medalie: 1, 2, 3… 87. Cu câtă mândrie le număram iar, și iar, și iar! Și totuși, după 13 ani de karate, mă aflu încă la început de drum… Am participat la nenumărate competiții și stagii de pregătire, dar niciodată nu m-am oprit, chiar dacă tălpile picioarelor sângerau și bătăturile erau tot mai vizibile. Efortul nu a fost în zadar: am devenit și eu, asemeni tatălui meu, multiplu campion național și vicecampion național, am participat în 2008 la Campionatul European din Grecia unde am obținut locul 11 și am simțit un gust dulce-amărui al victoriei (era un loc foarte bun, dar eu eram obișnuit doar cu medalii de aur și argint), în anul 2012 am fost numit „sportivul anului” pe zona Făgăraș, iar acum mă pregătesc pentru Campionatul European din Dresda care va avea loc luna viitoare în Germania. Desigur că această competiție va fi extrem de importantă pentru dezvoltarea mea pe plan sportiv și pentru dobândirea de experiență, însă visul meu este și mai mare decât atât. Îmi doresc să reprezint Karate-Do Shotokan România la Campionatul Mondial din Venezuela de anul viitor, competiție care este visul oricărui sportiv ce dorește să exceleze. Nu numai karatele mi-a schimbat viața ci și implicarea mea în programul pentru tineri – The Duke of Edinburgh’s International Award Romania (DofE), program care este, mai presus de toate, o provocare la cunoaştere personală. Devenind participant Award am șansa de a fi văzut ca o personalitate unică. Pentru a ajunge la această cunoaștere, voi concura doar cu mine însumi, iar pentru a-mi atinge scopul va trebui să dau dovadă de determinare și perseverență. Se poate spune că îmi doresc prea mult, căci am optat direct pentru nivelul de Aur, dar autodepășirea este o provocare uimitoare. Prin urmare, raportându-mă la secțiunile programului DofE, mi-am propus următoarele obiective: Abilităţi Personale – studiez intens limba engleză în vederea îmbunătățirii cunoștințelor mele de limbă și pentru a promova examenul CAE, deoarece succesul obținut în urma examenului Cambridge English îți oferă un certificat recunoscut internațional, demonstrând nivelul tău de limbă engleză. Am obținut Certificate for intensive course on ”An Insight into British Cultural Institutions held in London” eliberat de Dolores Ditner (Chevalier des Palmes Academiques), deci pot spune că rezultatele mele intermediare în ceea ce privește asimilarea limbii engleze sunt bune, urmând ca în luna iunie să dovedesc implicare maximă prin susținerea examenului CAE. Activităţi Fizice – prin sport se întreţine sănătatea şi starea de bine, pot să îți îmbunătăţești aptitudinile şi condiţia fizică, dar obiectivul meu era să devin campion european în anul 2014 și campion mondial în anul 2015. Pot spune cu mândrie că am reușit să devin vicecampion european la Campionatul European din Germania, urmând ca pentru Campionatul Mondial din Venezuela să mă pregătesc mult mai intens. Voluntariat – pe parcursul vieţii, dăruim şi primim. Mulţumită secţiunii de voluntariat am cunoscut persoane pe care de altfel nu le-aș fi cunoscut, am dezvoltat empatie, toleranţă şi răbdare. Am activat ca voluntar la organizarea Cursului de IT pentru vârstnici, desfășurat în cadrul proiectului european „ENPSYGE – Rețeaua Educațională pentru Psihogeriatrie”, am sprijinit ca voluntar Asociația pentru Valorizarea Educației Făgăraș (AVE) în proiectele de educație nonformală și m-am implicat ca voluntar în derularea proiectelor „Born to Climb” inițiat de Transmont Făgăraș și „Citim, deci existăm!” inițiat de voluntarii AVE Făgăraș. Intenționez să mă implic în continuare în implementarea acestor proiecte, căci îmi doresc că tinerii făgărășeni să deprindă atât gustul lecturii cât și plăcerea efortului fizic. Aventură – Cuvântul aventură este sinonim cu cuvântul provocare, deci a depăşi teama de necunoscut şi a porni la drum împreună cu un grup de tineri nu poate fi decât o activitate foarte interesantă. Abia aștept să particip împreună cu voluntarii Award înscriși la nivelul de Aur la aventura în natură, fiind modalitatea prin care ne cunoaștem, cooperăm, ne dezvoltăm. Aceste obiective propuse au fost realizate parțial dar, având în vedere că sunt înscris din program din data de 1 aprilie 2014, consider că timpul este în favoarea mea. În decursul vieții am întâmpinat diverse dificultăți în calitate de copil, adolescent sau sportiv, însă aceste încercări m-au făcut să devin mai determinat. Mi-aș dori să obțin nivelul de Aur, mi-aș dori să devin Campion Mondial, mi-aș dori ca lumea să se uite în ochii mei și să spună cu mândrie „Felicitări, tu ești campionul nostru!”. Însă, indiferent de culoarea medaliei sau a insignei vă voi putea privi în ochi, căci concurând cu mine voi deveni mai bogat în cunoștințe, trăiri, experiențe, fiindcă așa cum spune unul dintre principiile karate-lui: Să nu încerci niciodată să câștigi și să nu accepți niciodată să pierzi! Andrei Novac ...

Copyright @ 2019 Toate drepturile rezervate dofe.ro

Redesign by Magicos.ro